duminică, decembrie 16, 2012

Lui Levi

Mi se strânge puţin inima ori de câte ori mă gândesc că a trecut un an de când te-am ţinut pentru prima dată în braţe. Pe de o parte sunt aşa mândră şi binecuvântată să fiu mama ta, iar pe de altă parte, mă sperie cumplit gândul că în curând nu vei mai fi bebeluşul pe care îl strângeam plângând în braţe, în nopţile când nu ştiam dacă va mai veni vreodată clipa când vei dormi; când vom dormi. Mi-e teamă de multe ori când mă aşez, noaptea, în pat, să închid ochii, pentru că de fiecare dată când îi redeschid, mi se pare că ai mai crescut puţin; iar eu nu vreau să pierd nimic! Şi mi-aş dori, uneori, să te strâng în braţe şi să te ţin aşa, lipit de inima mea, pentru totdeauna. Să nu te smulgi din braţele mele, grăbit să te întorci la jucăriile mult mai atractive decât îmbrăţisările mele sufocante. Aş vrea să rămâi mereu bebeluşul care nu adoarme decât cu mânuţele pe faţa mea, care mă caută prin somn şi se trezeşte speriat când nu mai sunt acolo. Aş vrea să fii mereu bebeluşul care mi-a înlăcrimat ochii de fericire cu primul lui zâmbet; care mi-a făcut inima să stea în loc cu primiul gângurit, cu primii paşi, cu prima căzătură, cu primul mama; bebeluşul care oricât de mult îşi iubeşte bunicul, la sfârşitul zilei o vrea pe mami; Vreau să nu pierd nimic, pentru că de când te am în viaţa mea, timpul e mai grăbit ca în poveştile cu Făt Frumos.
Într-un mod ciudat, încă mi se pare, de multe ori, că sunt fetiţa de 8 ani care se joacă de-a mama şi copilul. Şi habar nu am dacă e ceva ce fac şi e bine. Apoi te văd atât de mare şi fericit, şi inima mi se încălzeşte puţin: dacă am ajuns până aici, probabil am făcut ceva cum trebuie. Şi mi-e teamă, câteodată, să nu mă trezesc din visul ăsta în care tu mă înveţi în fiecare zi să te iubesc în mii şi mii de moduri. 
Îmi place să fiu mama ta mai mult decât orice pe lumea asta. Şi dacă aş mai fi încă o dată fetiţa de 8 ani pe care o întreba toată lumea ce vrea să fie când se face mare, aş şti acum să răspund mai bine decât am ştiut vreodată. Pentru că nu e slujbă sau carieră în univers care să se compare cu cea de a-ţi fi ţie mamă, copilul meu perfect. 
La mulţi ani, Levi!