Pesemne că...

Din colţul din care privesc eu lumea, e de la un timp vreme ploioasă. Nu mai disting oamenii de umbrelele lor cenuşii, iar uneori îmi pare că-s doar umbrelele rătăcind aiurea prin ploaie. Mă întreb cum ar fi dacă lucrurile astea nu s-ar petrece doar în imaginaţia mea. Dacă din oamenii pe care îi văd traversând strada îngustă din faţa blocului unde locuiesc, ar rămâne doar umbrelele lor cenuşii.
Pesemne că vremea asta de afară mă face aşa sumbră. Sau pesemne că de aici de unde privesc eu lumea, încă nu am dat la o parte perdelele de noapte. Pesemne că nici nu plouă. Pesemne că umbrelele din ploaie prind viaţă doar în mintea mea.
Pesemne că din colţul în care privesc eu lumea, nimic nu e ceea ce pare a fi.