Dumnezeul răspunsurilor

De nenumărate ori m-am întrebat de ce Dumnezeu nu răspunde întrebărilor sau cererilor noastre imediat. De parcă rugăciunile noastre ajung tot timpul cu întârziere la El. De parcă înainte să le audă El, trec prin faţa staff-ului, iar ei hotărăsc dacă merită sau nu să ajungă înaintea Lui. Personal mi s-a întâmplat de prea multe ori să-mi doresc cu disperare un răspuns şi el pur şi simplu să refuze să vină. Ăsta e motivul pentru care multă vreme L-am văzut pe Dumnezeu, un Dumnezeu al răspunsurilor întârziate.
În dimineaţa asta însă, m-am găsit nevoită să-mi plec capul şi să recunosc că uneori sunt doar un copil; că Îl cunosc de atâta timp şi de fapt nu ştiu nimic despre El; că oricât s-a străduit să mă înveţe, încă nu am habar la ce foloseşte răbdarea. Şi azi mi-a răspuns. Chiar dacă, spre ruşinea mea, n-a fost El primul căruia I-am cerut părerea. Mi-a răspuns atât de promt şi de limpede, încât prima reacţie a fost să-mi spun că e doar imaginaţia mea. N-a fost răspunsul pe care l-aş fi vrut eu, dar undeva în mintea mea, am ştiut de la început răspunsul. Doar că mi-aş fi dorit ca de data asta Dumnezeu să nu fie aşa tranşant.
Uneori Dumnezeu ne lasă să aşteptăm răspunsurile. Pentru unele răspunsuri va trebui poate să aşteptăm o veşnicie. Uneori răspunsurile pe care le primim nu sunt cele pe care ne-am fi dorit să le auzim. Dar indiferent de viteza Lui de reacţie, El are un răspuns pentru toate. El e răspunsul la toate.