M-am întrebat de multe ori de ce nu e posibil să uit pur şi simplu întâmplările sau momentele când m-am simţit rănită. Să pot apăsa un buton, şi toate amintirile dureroase să dispară ca prin farmec, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat vreodată. Să nu mai pot asocia răni cu persoane, iar în felul ăsta să nu pot niciodată să-mi doresc să nu mai văd niciodată chipul respectiv.
Ştiu că unii ar spune poate că ar trebui să mă familiarizez cu conceptul de iertare înainte de a continua să scriu, dar uneori mi se pare că nu funcţionează. Şi mă simt vinovată pe toate nivelele când mă trezesc de multe ori gândindu-mă că iertarea e mai degrabă un proces abstract şi nerealizabil în final în accepţiunea pe care creştinismul o promovează.
Nu înţeleg de-aşa multe ori de ce Dumnezeu a făcut lucrurile aşa cum sunt şi uneori obosesc încercând să găsesc răspunsuri la întrebări. Dar uneori El are şi răspunsuri pentru mine. Aşa cum s-a întâmplat în dimineaţa asta când am ascultat în timp ce alergam o melodie care nu ştiu cum a ajuns pel iPod-ul meu. Şi toată ziua mi-au răsunat în minte versurile respective. Şi am simţit nevoia să spun şi altora despre asta. Poate avem impresia că Dumnezeu nu mai vindecă rănile, pentru că de atâtea ori, numai amintirea unor anumite momente ne face să resimţim anumite trăiri dureroase. Adevarul e ca nu timpul vindecă rănile, ci Dumnezeu o face. Şi El nu s-a schimbat, chiar dacă uneori nouă ni se pare că rănile noastre nu se mai închid. Şi dacă şi tu ţi-ai dorit uneori, la fel ca şi mine, să poţi uita întâmplări care te-au făcut să suferi, să te trezeşti într-o dimineaţă şi să nu-mi mai aminteşti nimic, dă-mi voie să-ţi spun că Dumnezeu a avut un alt plan când a făcut lucrurile aşa cum le-a făcut. Şi dacă ţi se pare că El încă nu a vindecat rănile, doar pentru că amintirea lor încă doare, s-ar putea să greşeşti. Dumnezeu vindecă rănile, dar lasă cicatricile, pentru ca noi niciodată să nu uităm îndurarea Lui.
Heal the wound but leave the scar
A reminder of how merciful You are
I am broken, torn apart
Take the pieces of this heart
And heal the wound but leave the scar
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
tare ciudate wounds astea, ca parca niciodata nu se prea vindeca. si cand crezi ca gata, it's all well, atunci se deschid mai cu putere. bine numa' ca nu depinde de noi sa facem "the healing".
RăspundețiȘtergere...mi se pare de multe ori ca nu ii vroba de iertare...pentru ca atunci cand esti suparat nu ii neaparat din cauza persoanei,ci mai degraba din cauza ranii provocate de o persoana...rana ii facuta,tu poti sa ierti persoana care te-a ranit...dar rana nu se vindeca pe loc,locul din care s-a taiat trebuie umplut din nou ,dar nu cred ca mereu va fi gasit exact aceasi material pentru a putea sa se regenereze complet ci...s-ar putea ca materialul sa fie un pic altfel incat sa nu se potriveasca exact si atunci poate sa isi faca loc si aerul sa trea pe acolo si il simtit ca si la o masea sensibila la aerul rece sau cald...deci nu in iertare consta vindecarea unei rani...dar ar putea fi inceputul vindecarii...
RăspundețiȘtergere