Nedumerire

M-am trezit dimineață într-un pat care nu era al meu, într-o cameră care nu era a mea, într-o casă despre care nu știu mare lucru și cu niște gânduri destul de sumbre. Mi-am tras pătura peste cap, încercând să mă ascund de lumina puternică ce pătrundea prin geamul fără perdele. M-am gândit că dacă reușesc să mai adorm încă o dată, a doua oară când mă trezesc, o să mă trezesc în casa mea, în camera mea, în patul meu cu așternuturi colorate. Din păcate nu s-a întâmplat așa, iar eu acum scriu de la un laptop care nu e al meu, așezată pe o canapea care nu e a mea, în aceeași casă despre care nu știu nimic. Singură.