Anyway

E diferit când priveşti spectacolul de pe margine. Nu doare şi e aproape inofensiv. Şi într-un mod ciudat, chiar am impresia că pun suflet în toate gesturile mai mult sau mai puţin teatrale. Adevărul e însă că inima-mi rămâne intactă. Iau totul înapoi, pentru că ar fi ciudat să-mi rămână sufletul incomplet. Dacă la fiecare pas, aş pierde câte un ciob din suflet, mă întreb câţi paşi ar trebui să fac până să rămân fără...Sau sufletul se regenerează? Şi dacă ar fi aşa? Şi dacă cu cât împarţi mai mult din el, cu atât creşte mai frumos şi mai necuprins? Şi dacă privind spectacolul de pe margine, crezând că în felul ăsta n-am nimic de pierdut, sufletul meu se stinge, chircindu-se sub greutatea atâtor rugăciuni nerostite?

Lui R.

Mă trezesc uneori întrebându-mă cum ar fi fost viaţa mea dacă tu n-ai fi poposit în inima mea în ziua aceea de vară. Dacă în loc să-ţi cer să rămâi, aş fi păstrat tăcerea despre care îmi spui acum că nu te-ar mai fi întors înapoi pentru nimic în lume. Dacă pe drumul tău spre casă nu te-ar fi bântuit amintirile acelea cu gust dulce-amărui care te-au făcut să arunci toată muzica pe fereastră. Cum ar fi fost dacă n-aş fi purtat rochia albastră sau sandalele mele aurii. Oare te-ai mai fi întors?

Aproape că îmi vine să zâmbesc. Eşti aici lângă mine şi habar nu ai la ce mă gândesc eu. Mă întreb ce visezi în timp ce eu îţi vorbesc despre probabilităţi nematematice. Cumva s-a lăsat liniştea între noi. Aşa încât eu nu mai ştiu când să-ţi vorbesc şi de unde să încep. Mă apucă uneori tristeţea gândindu-mă la asta, dar uitându-mă la tine, îmi dau seama că de tine nu mă leagă doar cuvintele sau gândurile mele nerostite. Într-un mod ciudat, toată lumea mea se-nvârte acum în sensul zâmbetului tău. De tine mă leagă tăcerea asta absurdă în care eu îţi ascult respiraţia regulată, în vreme ce tu strângi perna în braţe; mă leagă fiecare rând şi fiecare vers; de tine mă leagă melodia pe care m-ai rugat să o mai pun o dată astăzi, în timp ce te priveam cum meştereai ceva la maşină, în garaj, iar eu habar nu aveam că asculţi ce cânta; de tine mă leagă tristeţea şi fiecare lacrimă pe care te grăbeşti să mi-o ştergi când îmi spui că mă comport ca un copil; de tine mă leagă fiecare poveste de dragoste din filmele la care te uiţi cu mine doar de dragul meu; de tine mă leagă fiecare meci de fotbal la care îmi place să mă uit doar pentru că ştiu că mă vrei acolo; de tine mă leagă fiecare zâmbet şi fiecare răbufnire de bucurie când te văd intrând pe uşă, după o zi lungă de lucru; de tine mă leagă ultimii doi ani din viaţă şi probabil mulţi ani înainte, când te căutam fără să ştiu exact ce caut; de tine mă leagă totul, deşi nu faci nimic ca să mă ţii încătuşată în inima ta. De-ai şti numai, cât îmi place să-mi împart libertatea cu tine!