A treia zi de 13

Nimeni nu-şi aminteşte de ce azi trebuie să purtăm negru. Şi cum şi-ar aminti când viaţa lor merge mai departe, exact aşa cum mergea şi acum o săptămână, o lună, un an în urmă...Când soarele răsare în fiecare dimineaţă la aceeaşi oră şi apune în acelaşi ritm monoton, aşa cum dintotdeauna a fost. Nimic nu s-a schimbat şi pentru mulţi azi nu e decât o altă zi de 13. Pentru cei care l-au cunoscut pe C., e ziua în care îşi amintesc mai adânc ca-n oricare altă zi cât de cumplit dor zilele care trec fără el.
Nu mai ştie nimeni să le răspundă la întrebări. Toţi ridică neputincioşi din umeri şi-apoi îşi văd mai departe de drum. Dar pentru ei, cei care l-au iubit pe C., drumul duce în fiecare zi în acelaşi loc, unde copilul dimineţilor senine a-nchis pentru totdeauna bucuria în privirile lui calde.
Azi e 13 şi nimic nu se schimbă. E a treia lună şi timpul şi-a pierdut se pare puterea de a vindeca răni, aşa cum credeam că se-ntâmplă. Trece vremea şi nimic nu devine mai simplu. În inimile lor, e doar a treia lună de disperare crescândă, de dor, de tristeţe, de moarte...

Dar "Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!"