marți, octombrie 13, 2009
Să le (ne) fie rușine!(?)
N-aș spune niciodată despre mine că mă pricep la fotbal. Nici măcar nu cred că îmi place sportul ăsta. Dar îmi place România și din cauza asta uneori mă uit la fotbal. Asta am făcut și sâmbătă, la fel ca alte mii de români, sperând că o să merite osteneala. Din păcate nu s-a meritat nici măcar efortul de a rămâne în casă sâmbătă seara, motiv pentru care la 2-0 m-a luat un somn grozav și suprimându-mi rușinos spiritul patriotic ce începuse a încolți în mine, m-am băgat în pat cu conștiința încărcată fiindcă nu simțisem nici un fel de remușcare. Ei bine, de ce vorbesc de fotbal, când nici măcar nu sunt vreo împătimită a fotbalului și pe lângă asta e și trecut de 1 a.m.? Pentru că deși e o oră destul de matinală, lista mea de mess e încă destul de populată. Și unul din prietenii mei buni are un status interesant Să le fie rușine! Bineînțeles că mânată de curiozitatea mea bolnavă, am vrut să știu cui trebuie să-i fie rușine, deci am dat click pe trimitere și am fost trimisă la blogul lui C. Tolontan. Editorialul nu conținea nimic interesant, fapt pentru care am citit mai mult printre rânduri. La sfârșit nu m-am putut abține să nu-mi pun o întrebare. Sau două: lor chiar le e rușine? nouă ar trebui să ne fie rușine? Pentru că la 5-0, mie și în somn mi-a fost rușine!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Când atât se poate, atât se poate. Nu ştiu dacă sunt chiar de condamnat. I mean, dacă am şti că se poate mai mult, perfect de-acord.
RăspundețiȘtergereÎn altă ordine de idei, am văzut meciul într-un loc... hai să-i spunem... public. Un bar. După 1-0, toţi cei prezenţi au trecut în tabăra adversă. S-au auzit aplauze şi fluierături ca-n zi de mare sărbătoare... cam ca-n '94. Şi îndemnuri la mai mult. Deci... cui să fie ruşine, after all?
Adevărul e că ăsta e motivul pentru care am pus un semnul întrebării, e drept, mai timid, la sfârşitul titlului. Dilema era dacă chiar ar trebui să fie cuiva ruşine pentru ce s-a întâmplat acolo. Unii ar zice că da, ruuşine să le fie lor, că joacă numai pentru bani şi nu din patriotism; ruşine să le fie celor sus puşi care nu mai ştiu nici ei pentru ce au fost puşi acolo. Eu doar mă întreb, azi, mai are cineva ruşine?:)
RăspundețiȘtergere