Dor de casă...

lui Daniel

Mai lasă-mă un timp să plâng
Şi-am să mă-ntorc apoi acasă.
Mai am doar de ucis un gând,
De şters o zi,
de frânt o viaţă.

Mai lasă-mă un timp să dorm
Şi îţi promit că vin acasă.
Mai vreau doar să veghez un somn,
S-ating un vis,
Să iert o viaţă.

Mai lasă-mă un timp să fiu.
Să-mi fie dor să vin acasă.
Mai vreau numai o zi, atât să ştiu
Să fiu copil
Pentru o viaţă.

Mai lasă-mă un timp s-alerg,
Să caut drumul către casă.
Să mai trăiesc un ceas, să înţeleg
Ce am şi cine
Mi-a dat viaţă.

Mai lasă-mă un timp să râd,
Să uit că mă aştepţi acasă.
mai vreau ultimul vers să-l cânt,
Să mor şi să mă-ntorc
La viaţă.

Mai dă-mi un timp să-mi fie dor
De Tine şi de toţi de-acasă.
Mai vreau doar să alung un nor
S-aprind un foc,
Să-nseninez o viaţă.

Mai lasă-mă un timp să plâng,
Un timp să râd şi să alerg o viaţă.
Mai vreau doar să adorm, să fiu, să cânt
Şi-apoi să mă întorc
ACASĂ.

P.S. E o poezie mai veche. E de fapt prima poezie pe care am scris-o. Dar vreau s-o postez pentru Daniel. Mai bine spus în memoria lui Daniel.