Treizeci şi unu Martie

Ca să-l iubesc pe el nu-mi trebuie vreun motiv anume. Nu mă întreb niciodată ce-l face atât de special în ochii mei şi nici nu mi-e teamă că într-o zi n-o să mai simt pentru el ce simt astăzi.
E bogat, dar bogăţia lui nu sunt banii lui, ci viaţa pe care o trăieşte. Şi e aşa bine să ştiu că sunt parte din viaţa lui.
E nespus de frumos. Atât de frumos cum numai Dumnezeu poate face un om; atât de frumos încât, după ce ajungi să-l cunoşti cu adevărat, nu-ţi mai poţi lua ochii de la el. Şi-n fiecare zi creşte în frumuseţe, spre desăvârşire.
E blând şi senin ca un cer imaculat într-o zi de primăvară târzie. Poartă în ochii lui limpezi tot albastrul mărilor liniştite. În privirea lui caldă se-ascund toate poveştile, toate bucuriile şi toate tristeţile mele. Şi eu mă pierd mereu în râul de pace ce curge prin ochii lui.
De la el am învăţat că frumuseţea începe din inimă. Că oamenii frumoşi sunt cei care au inima curată. Că nu poţi avea şi cunoaşte frumuseţea, dacă nu-L cunoşti pe Cel care a creat-o; Cel care e frumuseţea desăvârşită.
El mi-a spus că nu ceea ce cred sau spun alţii despre mine, mă defineşte pe mine ca persoană. Că nu e extraordinar să ajung ceea ce vreau eu să ajung, ci extraordinar e să devin ceea ce Dumnezeu vrea să devin. Dragostea ce I-o port Lui mă defineşte.
De la el am învăţat că dacă am vreun preţ, e preţul pe care L-a pus în mine Dumnezeu, când de dragul meu Şi-a trimis Fiul să moară pe cruce.
De la el ştiu că dragostea nu se măsoară în cât de mult primeşti, ci în cât de mult eşti dispus să dai. Că uneori oamenii care te iubesc te dezamăgesc, dar asta nu înseamnă că te iubesc mai puţin.
El mi-a arătat că în viaţă de multe ori fericirea înseamnă să uiţi şi să mergi mai departe. Că iertarea te ridică deasupra celorlalţi, iar răzbunarea te umple de resentimente; că adevărul te face liber, chiar când nu ţi se pare.
Cu el am aflat că să crezi în minuni nu te face fanatic, ci doar credincios. La el am văzut că Dumnezeu poate face minuni, dar uneori alege să nu le facă, pentru că planul lui e diferit de al nostru.
De la el am învăţat să nu mă tem de moarte, pentru că moartea e doar o altă uşă către o viaţă perfectă. De la el ştiu că în suferinţă poţi fi liniştit, pentru că şi noi suferim, dar nu fără nădejde. El m-a învăţat ce înseamnă să te încrezi în lucrurile care nu se văd, chiar şi atunci când ţi se pare imposibil să mai crezi. De la el ştiu că mai poţi găsi putere să mergi mai departe, chiar şi când eşti convins că ai ajuns la limită.
La el am învăţat să nu-mi fie ruşine să plâng atunci când simt nevoia s-o fac, pentru că a plânge nu e un semn de slăbiciune, ci binecuvântarea de a fi om.
În braţele lui găsesc întotdeauna siguranţa, chiar de-aş fi în mijlocul furtunii. Nimic nu mă poate tulbura când sunt în braţele lui.
El m-a dorit şi m-a iubit încă dinainte de a mă vedea şi înainte de a mă ţine în braţe. Şi nimic nu se compară cu bucuria de a fi în preajma lui. El a fost, este şi va fi singurul bărbat din viaţa mea, care am certitudinea că mă iubeşte total dezinteresat şi fără limite.
El mi-a pus primul nume, fără ca mama să ştie şi chiar dacă de multe ori spun că nu îmi place, adevărul e că îmi place la nebunie, doar pentru că ştiu că lui i-a plăcut.
Pentru el voi fi întotdeauna "fetiţa lui tati", aşa cum sunt acum deşi am deja 22 de ani. Şi tot copil o să fiu în ochii lui şi peste 20 de ani.
Pentru el vreau să-i cer lui Dumnezeu o viaţă lungă şi plină de bucurie, azi, de ziua lui. Pentru el aş renunţa la toate binecuvântările mele, dacă aş avea puterea de a decide lucrurile astea.
Pentru tot ce-am învăţat şi-am primit de la tine,
pentru tot ce-ai fost şi eşti pentru mine,
pentru tot ce sunt azi datorită ţie,
pentru că întotdeauna eşti aproape pentru mine,
Tati, MULŢUMESC!

La mulţi ani!