În inima Ta bate inima mea

Împrăştie ceaţa ce-mi tulbură lumina în priviri.
Azi o să-mi sap în palmă, o poveste în forma inimii Tale,
Întocmai cum porţi Tu, în rana din piept dăltuit,
dorul uitat al inimii mele.

Să creşti apoi infinit mai adânc, oceanul iertărilor Tale în mine.
Nestăvilit să mi Te reverşi orbitor peste gând,
Tu să fii zâmbetul meu, eu doar un copil
născut în umbra viselor Tale.

Gândul meu - rob gândului Tău, şi voia Ta stăpână în mine.
În viaţă-mpreună şi-n văile umbrelor morţii, la fel:
Tu - răsărind mai nesfârşit în pieptul meu,
Eu tot mai mult pierzându-mă-n Tine.

Atunci, din două inimi, să rămână-ntreagă numai una;
Inima Ta să bată-n piepturi pentru amândoi.
Eu tot mai stins să ard, s-apun în Tine pentru totdeauna,
Tu-n mine să Te-aprinzi mistuitor tot mai înalt.

De-ar fi să se-aştearnă-ntr-o zi, peste gânduri, tăcerea,
Să uit cum din lacrima Ta, cândva m-am născut,
Frânge-mă-n cioburi, în genunchi, la Golgota,
Unde în palma Ta, Tu m-ai săpat mai întâi.

Azi dar, în palmele mele deschise-am să scriu o poveste;
şi-n poveste-o să torn desăvârşită inima Ta.
În forma inimii Tale, o să-mi astâmpăr dorul
Şi-n dor după Tine să bată inima mea.

Apoi, până-n zori, în cer să pictăm galaxie de vise.
Şi-n fiece vis, s-aprindem din scrum câte-o stea.
Inima Ta bătând infinit pentru mine,
Şi-n palmele mele-nflorind, nevăzută,
Povestea Ta.