Just a bad day...

Ei bine...Înca se întâmplă lucruri bune în viaţa mea. Ştiu că lipsesc ghilimelele care încadrează adejectivul bune, dar m-am gândit că sunt de la sine înţelese. De ieri până puţin mai devreme n-a mers netul. Ăsta e primul lucru bun care se mai întâmplă în viaţa mea. Tot mai des în ultima vreme. Nu că aş fi eu dependentă de net (logic că nu sunt!), dar e inexplicabil cum exact în zilele în care nu merge netul, am o nevoie disperată de internet.
2. (ştiu că nu a fost nici un punct numerotat cu 1, dar din nou - se subînţelege) A trecut ceva vreme de când n-am mai fost la film la cinema. Şi pentru că tot era miercuri, şi pentru că tot era Orange Film, ne-am zis(eu şi Adina) că n-ar fi o idee rea să mergem la unul. Nu mai are nici o importanţă că l-am nimerit chiar pe cel mai nasol dintre toate. deci pentru toţi amatorii de film: orice film, dar NU SMOTHER! Ce să mai zic de faptul că am ales filmul doar pentru simplul motiv că n-am avut norocul să văd titlul în engleză, ci doar traducerea în română: Scapă-mă de mama. De ce nenoroc? Pentru că pseudo-filmul era Smother 2, ceea ce înseamnă că există şi un Smother 1; şi asta mai înseamnă că eu văzusem primul fiasco şi aş fi evitat cu siguranţă să mă supun unei alte torturi, dacă aş fi ştiut despre ce e vorba. Şi când mă gândesc că am mai şi dat bani pentru asta!
3. Stăteam liniştită la semafor. Liniştită e destul de mult spus, pentru că îmi cam clănţăneau dinţii de frig. Dintr-o dată, o bătrânică care aştepta şi dumneaei culoarea verde, se întoarce brusc spre mine, vizibil iritată:
Ea: Cum adică mai înainte era -1 grad şi acuma sunt -2 grade?!
Eu: (vizibil nedumerită) ????
Ea: Păi mai înainte panoul ăla arăta -1 grad şi acuma arată -2 grade!
Eu: (la fel de nedumerită) ridic din umeri.
Ea: Apăi ori îl repară, ori să-l dea jos! Ce mint oamenii aşa?!
Şi thanks God că s-a făcut în sfârşit verde, pentru că e adevărat, eu nu mă simţisem deloc minţită de panoul ăla, dar sigur mi-aş fi manifestat cumva frustrarea de a fi abordată în felul ăla de necunoscuţi la semafor.

Pe de altă parte, azi mi-am luat bilete la concert la Jessy Dixon, fapt ce mi-a mai luminat cât de cât perspectiva sumbră asupra vieţii. Doar pentru câteva momente însă. Pentru că n-am putut nicicum să înţeleg de ce unor evenimente stupide şi total neinteresante li se face atâta publicitate, iar când vine vorba de genul de evenimente cum e concertul lui Jessy Dixon la Cluj, abia dacă găseşti pe net un anunţ scurt cu data, locul şi ora concertului.

Aaaa. Mai e şi 4. Nu ştiu cum am reuşit aseară să răstorn vaza cu trandafiri de pe măsuţa de sticlă. De fapt, nici măcar n-am făcut eu asta, aşa cum a încercat Adina să mă învinovăţească. Pentru că vaza s-a răsturnat numai în momentul în care eu am închis uşa în urma mea, deci eu nici măcar n-am atins-o. Nu că ar fi fost mare lucru, la urma urmei. Partea cu adevărat proastă e că apa s-a vărsat exact pe mouse-ul de la laptopul meu! Şi după cum bănuiam, nu mai merge...